Ninja: Luptatorii din umbra

Ninja sunt o categorie aparte. Specializati in spionaj, in arta camuflarii avand cunostinte in diverse arte martiale, stapanind tehnici de creare a diverse otravuri si explozibili, ei ar putea fi intitulati cei mai complecsi razboinici.
Stapanirea armelor, in special cele care sunt folosite de luptatorii ninja, precum shuriken-urile, le permiteau acestor luptatori sa atace de la distanta, fara sa faca zgomot, orice inamic.
Timp de sute de ani, luptatorii ninja au inspirat frica in randul locuitorilor Japoniei medievale. Pana si samuraii aveau o oarecare teama, cu toate ca erau cunoscuti pentru curajul lor. Aceasta se datora faptului ca ninja nu luptau corect, ca majoritatea razboinicilor, ei fiind adeptii atacului surpriza, preferand sa surprinda inamicul fara ca acesta sa-si dea seama de unde vine atacul.

Se presupune ca luptatorii ninja au aparut dupa perioada cand calugarii taoisti au fost nevoiti sa se ascunda in munti. Acestia stapaneau tehnici de control a respiratiei, detineau cunostinte mistice si foloseau diverse decocturi de plante pentru a putea supravietui in conditii austere sau pentru a vindeca ranile.
Dupa o perioada de 30 de ani, in care budhismul a inflorit, sub stapanirea lui Shotoku ( printul regent al Japoniei ), diverse factiuni religioase au fost implicate in lupte sangeroase pentru putere. In acea perioada a aparut En-no-Gyoja, un calugar muntean, pe care japonezii il numeau yamabushi ( calugar razboinic ). Incercand sa restabileasca ordinea, En-no-Gyoja a sustinut o forma diferita de budhism, numita Shugendo.
Curtenii si seniorii bogati s-au temut ca En-no-Gyoja si adeptii lui vor castiga prea multa putere si au mobilizat o armata impotriva lor. Coplesiti numeric si macelariti cu sutele, luptatorii yamabushi s-au retras in Iga, provincia muntoasa de pe insula Honshu. Influentati de sistemele yoga indiene si de principiile tantrice tibetane, yamabushi au creat o metoda pentru concentrarea intregii vointe si energiei asupra unei actiuni in orice moment. Aceasta metoda se initia prin semne facute cu mainile, implicand miscari complicate din degete, numite kuji-in ( canalizarea energiei ).

Kuji-in a reprezentat fundamentul pentru cele cinci manifestari: pamantul, focul, vantul, apa si vidul. Aceste cinci pozitii ale mainilor au fost cele primordiale, din care au rezultat 81 de pozitii. Aceste pozitii acopereau practic toate situatiile in care se puteau gasi luptatorii ninja.
Calmandu-si mintea si adoptand o manevra kuji-in, ninja patrundeau intr-o stare de semitransa care le inducea modificari fiziologice in propriul corp, permitandu-le o concentrare maxima asupra oricarei probleme.

Intre anii 1192-1333, numita si "epoca de aur a ninjutsu", au avut loc o serie de tulburari si tot in aceeasi perioada a aparut shogunatul, o dictatura militara. In aceasta perioada tulbure, luptatorii ninja erau folositi, datorita capacitatilor lor speciale, de catre daimyo ( seniori ), pentru a scapa de oponenti. Datorita acestei perioade tulburi care le-a permis luptatorilor ninja sa actioneze, s-au dezvoltat nu mai putin de 70 de ryu ( scoli ), ce isi aveau sediul in provinciile Iga si Koga. Tot in aceeasi perioada, ninja mai erau cunoscuti si ca shinobi ( cel care se furiseaza ).
Fiecare clan in parte se caracteriza printr-un tip specific de spionaj si prin folosirea anumitor arme. Ca exemplu, clanul Koto folosea tehnica koppo-jutsu, specializata in frangerea oaselor, iar cei din clanul Fudo erau experti in aruncarea shuriken-urilor.
Incepand cu secolul XIV, organizatiile ninja se inmultisera, devenind adversari de temut. In momentul in care familia Ashikaga a preluat conducerea Japoniei, a urmat o perioada de haos, pe scena politica aparand celebrul general Oda Nobunaga, care avea o ura nestapanita fata de luptatorii ninja. Timp de cinci ani, Nobunaga a adus teroare, declarand razboi budhistilor, in special budhistilor Shingon, cunoscuti ca ninja.

Ca fapt istoric, mentionez anul 1571, cand Nobunaga a ordonat masacrul de pe muntele Hiei, unde o armata de 30.000 de soldati a ucis 100.000 de barbati, femei si copii. Armata lui Nobunaga era cea mai bine echipata si cea mai avansata din Japonia, in special datorita muschetelor europene aduse de negustorii oandezi si portughezi.
Probabil ura fata de luptatorii ninja i-a fost insuflata lui Nobunaga in perioada tineretii, cand in timpul unei expeditii de vanatoare in regiunea Iga, calul lui Nobunaga l-a azvarlit pe neasteptate la pamant, iar in acel moment, in linistea stranie a padurii, Nobunaga a fost cuprins de o frica stranie, fara un motiv anume, simtindu-se vulnerabil si la discretia luptatorilor ninja. Astfel, in anul 1581, Nobunaga s-a hotarat sa-i nimiceasca pe acesti luptatori, conducand personal o armata de peste 46.000 de luptatori si tragatori de elita, dotati cu muschete. Fiind coplesiti numeric, luptatorii din umbra care au mai supravietuit s-au afundat in munti, unde s-au regrupat, incepand un proces lent de instruire a noi luptatori. Cu toate acestea, apogeul puternicelor clanuri ninja trecuse.

Singura perioada cand luptatorii ninja au mai avut ocazia sa-si exercite serviciile, a fost cand generalul Tokugawa Ieyasu a apelat la ei sa-l ajute in timpul calatoriei prin Iga, abordandu-l pe Hanzo Hattori si cerandu-i acestuia ajutorul in innabusirea revoltelor.
In 1603, imparatul Japoniei l-a numit pe Ieyasu shogun la Edo. Au urmat apoi o serie de edicte cu efecte dramatice asupra Japoniei ce au dus la sfarsitul puterii ninja. Shogunatul Tokugawa a interzis accesul strainilor in tara, Japonia devenind izolata de restul lumii, iar pentru prima data, dupa multe secole, a fost restabilita ordinea civila si tara a fost unificata.
Aceasta pace a dus la sfarsitul epocii ninja, Hanzo Hattori si oamenii lui devenind garzile personale ale shogunului, iar unii dintre ei devenind gradinari, integrandu-se in randul comunitatii. Cativa luptatori ninja nu s-au putut integra si s-au refugiat in munti, alcatuind grupuri mici prin care arta lor a reusit sa supravietuiasca pana in ziua de azi.

Chun Kuk Do: Stilul fondat de Chuck Norris

Am scris intr-una din primele postari de pe blog despre Chuck Norris. Fata de alte articole, postarea despre Chuck Norris a fost una mai succinta. De aceea, astazi va scriu si despre stilul fondat de el. Cred ca foarte putini stiu despre acest lucru.

Cat timp a activat in Coreea, Chuck Norris s-a specializat in arta martiala Tang Soo Do. Din acest stil, Norris si-a fondat stilul propriu in care a incorporat tehnici din Karate Shotokan, Karate Goju-ryu, Jiujitsu, Tae Kwon Do, Jiujitsu brazilian si Hapkido, stilul lui devenind Chun Kuk Do.
In acest stil de arte martiale, Chuck Norris a introdus 12 puncte care au devenit Codul de Etica din Chun Kuk Do. Acest cod de etica face parte integranta din viata lui Chuck Norris si il voi scrie mai jos:

>>> Dezvolta-ti potentialul la maximum, in toate privintele.
>>> Uitati de greselile din trecut si presati mai mult pe realizarile marete.
>>> Fiti intotdeauna intr-un cadru pozitiv al mintii si transmiteti acest sentiment fiecarei persoane pe care o cunoasteti.
>>> Continua sa lucrezi la dezvoltarea dragostei, a fericirii si a loialitatii in familia ta si constientizeaza ca niciun alt succes nu poate compensa esecul din camin.
>>> Cautati binele in toti oamenii si faceti-i sa se simta valorosi.
>>> Nu spune nimic daca nu ai nimic de spus despre o persoana.
>>> Acordati cat mai mult timp imbunatatirii voastre, incat sa nu mai aveti timp sa-i criticati pe altii.
>>> Fiti intotdeauna entuziasmati de succesul celorlalti, ca de al vostru.
>>> Mentineti o atitudine deschisa fata de punctul de vedere al unei alte persoane, in timp ce retineti ca sunteti adevarat si onest.
>>> Mentine respectul pentru cei care au autoritate si demonstreaza acest respect in orice moment.
>>> Intotdeauna ramaneti loiali lui Dumnezeu, tarii voastre, familiei voastre si prietenilor vostri.
>>> Ramaneti orientat spre scopuri marete pe toata durata vietii voastre, deoarece aceasta atitudine pozitiva iti ajuta familia, tara si pe tine.

Elevii si centurile negre din cadrul United Fighting Arts Federation ( U.F.A.F. ) alcatuiesc o organizatie ce serveste membrilor sai si a scolilor membre si care stabileste standardele si cerintele de avansate in Chun Kuk Do, oferind o conducere si o retea de oameni care sunt legati de dragostea lor pentru o arta comuna.

Iar in incheiere o sa va mai spun ca aceasta organizatie ( U.F.A.F. ), ofera multe servicii si beneficii membrilor sai, fie ca e student, instructor sau scolar. Dintre acestea mentionez discounturi la magazinul online al acestei organizatii, oportunitati educationale, certificare profesionala ca artist martial si altele.

Cel mai bun stil de arte martiale

Cel mai bun stil de arte martiale? Ar trebui sa fie o intrebare retorica dar sigur multi ar cauta sa dea un raspuns. Fiecare stil in parte are avantajele si dezavantajele lui. Unele se axeaza pe lovituri, altele se axeaza pe luxarea articulatiilor, iar altele pe aruncari. Nu exista un stil suprem. Doar combinarea tehnicilor din majoritatea artelor martiale ar putea crea cel mai vast si mai eficace stil.
Am putea spune ca Jeet Kune Do ( stilul fondat de Bruce Lee ) ar fi cel mai indicat, in el fiind incluse tehnici dintr-o varietate de stiluri si sporturi. Dar trebuie sa tinem cont ca nu stilul practicat face un aspirant la centura neagra sa devina cat mai bun. Munca perseverenta si asidua poate conferi rezultate pozitive.
Sa luam un exemplu. Un practicant de Jeet Kune Do care exerseaza de circa trei ani acest stil se confrunta cu un practicant de Muay Thai care exerzeaza de sapte ani. Chiar daca stilul Jeet Kune Do este mai complex, practicantul de Muay Thai are mai multe sanse de castig. Insa, intr-o lupta mai conteaza si talentul nativ, capacitatea de a deprinde tehnicile mai repede si concentrarea. Inca un factor decisiv intr-o lupta este eliminarea fricii. In momentul in care ai pasit intr-un dojo si trebuie sa confrunti un adversar, iar acesta iti inspira teama, lupta e ca si pierduta.

Bruce Lee nu avea o statura impresionanta si, totusi, stia de ce era capabil. Pentru el nu conta ca cel din fata sa era mai inalt cu 20 de centimetri sau ca il depasea in greutate. 

Morihei Ueshiba, Jigoro Kano, Gichin Funakoshi si alti maestri de arte martiale, erau de statura mica, insa acest aspect nu ii dezavantaja. Anii de antrenamente, experienta in lupta, le dadeau un surplus.

Uneori si eu mi-am pus o intrebare. Daca ar fi fost posibil ca Bruce Lee sa se confrunte cu "micul demon" Takeda Sokaku sau cu Morihei Ueshiba, oare cine ar fi iesit invingator? Practic, acesti maestri de arte martiale aveau in spate ani lungi de antrenamente si experienta in lupta, iar Bruce Lee avea abilitati iesite din comun, avand totodata si o  viteza extraordinara in executarea loviturilor si o forta de lovire considerabila.

E greu de spus cine ar fi iesit invingator. Ceea ce conteaza pentru un practicant de arte martiale, este sa fie perseverent, sa practice zi de zi, sa isi formeze un caracter puternic, sa fie respectuos cu cei din jur indiferent de nivelul la care a ajuns si sa nu ridiculizeze niciun alt stil de arte martiale. Fiecare alege stilul care i se potriveste. 

“Supreme excellence consists in breaking the enemy’s resistance without fighting.” –Sun Tzu

Hapkido - 합기도

A existat o perioada cand Coreea era invadata de catre poporul chinez si cel japonez, iar multi coreeni erau luati ca servitori. In acea perioada, traia un tanar pe nume Choi Yong Sul, ce a fost luat de pe strada, impotriva vointei lui, de un comerciant japonez si dus in Japonia. Cu toata tristetea ce o purta in suflet, Choi Yong Sul isi alina suferinta in picturile si sculpturile ce reprezentau razboinici.
Calugarii care ingrijeau baietii au hotarat sa-l duca pe Choi lui Takeda Sokaku, cel care avea sa infiinteze scoala de Jujutsu Daito-Ryu Aiki-Jujutsu.

Takeda l-ar fi luat pe Choi ca servitor si i-ar fi schimbat numele intr-unul japonez - Tutujutu Yoshida. De-a lungul anilor, Choi a invatat Aiki-Jujutsu de la Takeda Sokaku. Multi istorici afirma ca Takeda l-ar fi adoptat pe Choi, insa acest lucru nu poate fi confirmat.

Exista si o legenda care afirma ca Takeda l-ar fi trimis pe Choi sa-i invinga pe cei care provocau la lupta pe practicantii de arte martiale.
In timpul calatoriilor lui Takeda Sokaku, Choi isi demonstra uneori eficacitatea in lupte, fiind si asistentul lui Takeda. Inainte de moartea sa, in 1943, Takeda l-a eliberat pe Choi din serviciul sau. La fel ca si alti coreeni, dupa terminarea razboiului, Choi a hotarat sa se intoarca acasa, in Coreea. Ajuns in Coreea, Choi si-a deschis un Dojong ( dojo ) si a inceput sa predea Daito Ryu, arta martiala din care s-a desprins Aikido si Hapkido.
Dintre elevii timpurii ai lui Choi, majoritatea aveau centuri negre in alte stiluri de arte martiale, precum Karate sau Judo. Nu este clar cine a inventat primul numele Hapkido, chiar daca multi au afirmat ca denumirea le-ar apartine ( HAP = armonie, KI = coordonarea corpului si mintii - energia, DO = calea ).

Multe lovituri din Hapkido se aseamana cu cele din Tae Kwon Do, insa niciunul dintre aceste stiluri de arte martiale n-au imprumutat lovituri de la cealalta, deoarece ambele stiluri de arte martiale s-au dezvoltat in aceeasi perioada. Cel mai probabil, aceste doua stiluri de lupta au cules tehnici de lovituri de la stilurile coreene reconstruite, cum ar fi Subak si Taekyon. In Tae Kwon Do loviturile se axeaza mai mult deasupra taliei, pe cand in Hapkido se prefera loviturile sub talie.
In Hapkido exista chiar si tehnici de dezarmare a unei persoane care tine o arma in mana, iar in ciuda faptului ca are o istorie vaga, Hapkido ramane una dintre cele mai favorite arte martiale din lume.

Termeni uzuali in artele martiale

Orice practicant de arte martiale ori pasionat de asa ceva, trebuie sa aiba cateva notiuni despre expresiile folosite in diferitele stiluri. De aceea am hotarat sa astern cateva din aceste expresii folosite in karate, judo, kempo, jiu jitsu etc. Chiar daca nu toti putem practica din diverse motive, citind diverse articole despre artele martiale, este recomandat sa intelegem acesti termeni.



Sensei ni rei - Saluta sensei-ul

Ritsu rei - Salut din picioare

Rei - Saluta

Seiza - Pozitie sezanda

Dojo - Sala de antrenament  practicantului de arte martiale

Tatami - Salteaua pe care executa exercitii un practicant de arte martiale

Kiotsuke - Atentie

Chakuza - Aseaza-te

Seiretsu - Alinierea

Budo - Calea razboinicului

Kohai - Incepator

Sempai - Avansat

Waza - Tehniza

Dan - Grad al centurii negre

Kihon - Baza

Kyu - Grad pentru incepatori

Sensei - Profesor

Hidari - Stanga

Mae - In fata

Migi - Dreapta

Ki - Spirit

Yoko - Lateral

Mawashi - Semicerc ( circular )

Ushiro - Spate

Budoka - Practicant de arte martiale

Keikogi - Haina de antrenament

Kimono - Echipament folosit, in general, de judoka sau karatisti

Atemi - Lovitura asupra corpului

Ashi - Picior

Goshi - Sold

Kiai - Strigat de lupta

Bokken - Sabie din lemn

Shinai - Sabie de bambus

Katana - Sabie

Tsuba - Garda sabiei

Bogu - Armura de kendo

Hakama - Pantaloni

Obi - Centura

Men - Masca

Chudan no kamae - Garda medie

Gedan no kamae - Garda joasa

Jodan no kamae - Garda inalta

Shizentai - Pozitie naturala

Ichi - 1

Ni - 2

San - 3

Shi - 4

Go - 5

Roku - 6

Shici - 7

Hachi - 8

Kyu - 9

Ju - 10


Sper sa fie de folos, mai ales tinerilor care vor sa se apuce sa practice unul din nenumaratele stiluri de arte martiale. Chiar daca majoritatea vor sa invete diverse procedee, cat mai repede, teoria este o parte intrinseca a acestor practici. Si, in final, un sfat din partea mea. Nu invatati arte martiale ca sa va bateti, ci invatati ca sa va puteti apara in cazul unui conflict ce nu poate fi evitat.

Donnie Yen

Ce au in comun aceste filme: Ip Man, Iceman, Iron monkey, Cronicile din Huadu si Highlander: Runda finala ? Este vorba de Donnie Yen, actor, artist martial,  producator, director de film si coregraf.
Nascut pe data de 27 iulie, 1963 in Guangzhou, China, Donnie Yen a avut ca pasiune si muzica, studiind pianul, fiind influentat si de parintii lui, tatal sau fiind muzician amator, iar mama sa fiind maestru de kung fu.
La varsta de doi ani, Donnie s-a mutat cu parintii in Hong Kong, iar la varsta de 11 ani in Boston, Massachusetts. Este evident faptul ca Donnie Yen a fost instruit in artele martiale de la o varsta timpurie, din moment ce mama sa era maestru de kung fu.
In adolescenta, Donnie si-a extins cunostintele despre artele martiale, invatand si alte stiluri, inclusiv karate, taekwondo si box occidental.

Parintii lui, vazand ca fiul lor este un practicant serios, au decis sa-l trimita la Beijing, pentru a se antrena la academia Wu Shu, din capitala chineza. Cand s-a intors la Hong Kong, in ruta spre Boston, Donnie Yen l-a intalnit pe regizorul Yuen Woo-ping. In momentul cand i-a fost distribuit rolul principal in filmul Drunken Tai Chi ( filmul sau de debut ), el s-a remarcat ca un actor extraordinar si un lider innascut, ramanand pana in ziua de azi o figura majora a cinematografiei chineze.
Dupa ce si-a facut o gramada de fani de pe intreg mapamondul, regizorul Tsui Hark l-a cooptat sa joace in filmul Once upon a time in China 2, film in care il regasim si pe Jet Li. Filmul i-a creat lui Yen o buna reputatie ca scenarist, fiind si nominalizat la categoria "cel mai bun actor in rol secundar".

Filmul Monkey iron, in care bineinteles a jucat Donnie Yen, a avut un asa mare succes incat studioul american Miramax l-a preluat, l-a prelucrat, dandu-i o versiune imbunatatita pentru teatrele din U.S.A.
Dupa premierele din New York si Los Angeles, filmul a fost apreciat de criticii americani si a castigat un premiu la Taurus Awards, un eveniment organizat pentru a celebra cinematografia.
Activitatea lui Donnie Yen a atras atentia Hollywood-ului si a fost chemat sa coregrafieze scenele de lupta pentru filmele de top Highlander: Endgame si Blade 2.
Cariera lui a ajuns la un nou nivel in momentul cand a acceptat, la sugestia producatorului Raymond Wong, interpretarea profesorului lui Bruce Lee, Ip Man. Acest film a avut un succes imens atat in Hong Kong cat si in China, Donnie primind o nominalizare ca cel mai bun actor la Hong Kong Film Awards.

Ca artist martial, Donnie Yen are vaste cunostinte de arte martiale. In afara de cele descrise anterior, acestea fiind karate, taekwondo si box occidental, Donnie a mai practicat wushu, castigand si medalii de aur in competitiile din U.S.A., mai tarziu studiind si Muay Thai si Kickboxing. Nici macar MMA-ul nu ii este strain, iar cu rolul din filmul Ip Man s-a adaptat foarte usor si stilului Wing Chun.
Yen a considerat ca, combinarea a numeroase stiluri de arte martiale nu va putea fi decat benefica pentru a crea cel mai eficient si armonios stil. Aici fac o paranteza, aducand in evidenta munca asidua a lui Bruce Lee, cel care a creat propriul sau stil de arte martiale, Jeet Kune Do, folosind aceeasi tactica, aceea de a imbina mai multe stiluri intr-unul singur, introducand cele mai eficiente procedee care sa dea cel mai bun rezultat intr-o lupta de strada. Pana la urma, MMA-ul nu este altceva decat o lupta de strada dar care are un arbitru.
In tinerete, Donnie Yen a fost supus unei presiuni uriase din partea parintilor, in privinta studierii artelor martiale. Nici nu e de mirare ca fondatorul Institutului de Cercetare Wushu chinez din Boston este chiar mama sa.
Practica lui perseverenta a diferite stiluri de arte martiale au lasat o amprenta adanca, un fapt raportat chiar de unele posturi de stiri din Hong Kong la sfarsitul anilor 1990 fiind atunci cand Yen a fost provocat intr-un club de noapte, in momentul in care cativa membri ai unei bande s-au luat de prietena lui. Cand Yen si prietena lui au plecat din acel local, indivizii respectivi s-au luat dupa ei si i-au atacat. Ca urmare, Yen a ripostat, opt membri ai acestei bande fiind spitalizati. Chiar si luptatori de clasa mondiala ca Mike Tyson si Cung Le au declarat ca Donnie Yen este un incredibil artist martial si care s-ar descurca in orice lupta autentica.

"Martial art is a form of expression, an an expression from your inner self to your hands and laps."

Dolph Lundgren

Va aduceti aminte de filmul Rocky IV, asa-i? Ei bine, in acest film, Sylvester Stallone a jucat alaturi de Dolph Lundgren. Rocky IV l-a ajutat pe Dolph Lundgren in ascensiunea carierei cinematografice. In filmul Showdown in Little Tokyo, Dolph Lundgren a jucat cu fiul lui Bruce Lee, nimeni altul decat Brandon Lee.

Artist martial, actor, producator de filme si scenarist, Dolph Lundgren a aparut in peste 40 de filme, cele mai cunoscute fiind Rocky IV, Universal soldier ( film in care a jucat si Van Damme ) si The expendables ( intr-o postare anterioara am mentionat cativa actori ce au facut parte din distributia acestui film ).
Cu filmul Rocky IV, Dolph Lundgren a reusit sa castige premiul Marshall Trophy pentru cel mai bun actor.
Ca artist martial, Lundgren detine centura neagra in karate kyokushin si a castigat campionatul european in anii 1980 si 1981. A avut legatura si cu fitness-ul si culturismul, scriind chiar si o carte intitulata Train like an action hero: Be it forever.
Nascut pe data de 3 noiembrie 1957 in Spanga, Suedia, Dolp Lundgren a inceput sa practice arte martiale de la varsta de sapte ani, acestea fiind judo si goju-ryu, iar de la varsta de zece ani a inceput sa invete stilul de karate kyokushin, incepand sa ridice si greutati, in timpul adolescentei.

Dupa ce a terminat liceul, Lundgren s-a mutat in U.S.A. si s-a inscris la Universitatea de Stat din Washington, apoi la Universitatea Clemson, pentru a studia ingineria chimica. La sfarsitul anilor 70 s-a intors in Suedia, fiind nevoit sa serveasca un an pentru Corpul Marin al Suediei.
Dupa absolvirea stagiului militar, Lundgren a primit diploma de inginer chimist de la Institutul Regal de Tehnologie din Stockholm. Chiar si in timpul colegiului, Lundgren a incercat sa isi imbunatateasca abilitatile in karate, fiind si capitanul echipei de karate suedeze ce a facut parte din turneul World Open Tournament, din 1979.
La inceputul anilor 80, Lundgren s-a mutat in Australia, in aceeasi perioada luand si masteratul de la Universitatea din Sydney. Cat a stat in Sydney, a lucrat intr-un club de noapte unde a fost observat de cantareata si supermodelul Grace Beverly Jones, care l-a angajat ca garda de corp. Grace l-a determinat pe Lundgren sa se mute in New York City, ca sa poata sta cu ea in apartament, s-o pazeasca. S-a angajat la un club de noapte, Limelight din Manhattan, ceea ce i-a oferit ocazia sa studieze drama in cadrul Warren Robertson Theatre Workshop', in timpul zilei.

In 1985, perioada cand si-a facut si debutul in cariera cinematografica, Lundgren a trimis poze si inregistrari video unuia dintre contactele actorului Sylvester Stallone, deoarece Stallone cauta pentru filmul Rocky IV un luptator impunator, care sa joace un rol vital.
Desi initial a fost respins, dupa audierea altor 5000 de actori, a fost ales pentru rolul din film cu personajul Ivan Drago, principalul antagonist al filmului. Chiar dupa ce a jucat in acest film, Lundgren a concurat intr-un meci real de box impotriva lui Oleg Taktarov, ce la ajutat sa-si creeze pe ecran imaginea unui star de actiune.

"I discovered martial arts, first judo and then karate, and I became quite good at it, because I had something to prove. And more than anything, I needed to feel safe."

Malla - yuddha

Malla-yuddha a fost o forma antica de lupta, originara din Asia de Sud. Timp de peste cinci milenii, acest stil de lupta a avut o popularitate imensa, cu o istorie culturala bogata, ce a incorporat tehnici folosite in lupte, box si unele arte martiale.
Malla-yuddha a fost impartita in patru variante standard, una dintre ele implicand lupta nerestrictionata, permitand lovituri, sufocari si chiar muscaturi. Celelalte trei au variat in nivele de violenta, cu metode care sa vatameze mai putin, create special pentru practicantii incepatori.
Prima referire literara la aceasta forma antica de lupta se afla in Mahabharata, o veche epopee indiana datata in secolul al V-lea i.Hr..

Inainte de cucerirea musulmana a Indiei, intre secolele 12 si 16 d.Hr. , malla-yuddha era practicata de toate clasele, de la regi la tarani. Se organizau chiar turnee la care participa nobilimea si chiar unii regi.
Desi existau multi luptatori, spectatorii erau interesati de luptatorii profesionisti ce isi dedicau toata viata practicii acestui stil de lupta, traind adesea intr-o institutie numiya akhara si antrenandu-se sub supravegherea unui guru. Luptatorii urmau un regim riguros, abtinandu-se de la contactul cu alcoolul si contactele sexuale, pentru a-si pastra corpurile pure si optimizate pentru profesia lor.
Cu timpul, popularitatea acestei forme antice de lupta a disparut din toata Asia de Sud, pana in secolul al XVI-lea, desi a mai persistat in unele zone o perioada.

In acest stil de lupta, unul din scopurile luptatorului era sa-si ridice adversarul si sa nu-l lase sa atinga pamantul timp de trei secunde, iar alt scop viza lupta cu adversarul pana cand acesta devenea inconstient.
Dincolo de cele patru forme, malla-yuddha a fost impartit in patru stiluri de lupta. Fiecare stil in parte a fost denumit dupa cate o figura legendara din epopeea indiana Mahabharata:


- Hanumanti, numit dupa forma schimbatoare a zeitatii Hanuman
- Jamvuanti, numit dupa regele nemuritor Jambavan
- Bhimaseni, numit dupa puternicul cuceritor Bhima
- Jarasandhi, numit dupa domnitorul Jarasandha ( legenda spune ca Jarasandha s-ar fi nascut rupt in doua jumatati si ar fi inviat, ajutat de un demon ).

Kempo - 拳法

Kempo este o arta martiala de lupta neinarmata care a fost adusa din China in Japonia cu aproximativ 700 de ani in urma de clanul Yoshida si a fost rapid adoptata de clanul Komatsu. Literalmente, cuvantul kempo inseamna "legea pumnului" si se referea si la originea chineza. Adaptarea japoneza a acestui stil de arte martiale chinez a fost potrivita pentru apararea impotriva diferitelor arte martiale neinarmate japoneze din secolul al XII-lea.

Au fost necesare putine modificari pentru ca Kempo sa depaseasca noile sisteme neinarmate care s-au dezvoltat in urmatoarele sapte secole, care au devenit cunoscute sub numele de karate. Insa pentru clanurile Yoshida si Komatsu, care si-au dezvoltat arta intr-un stil cu adevarat japonez. termenul era pur si simplu kempo.
In aceeasi perioada, sistemul chinezesc din care Kempo a fost derivat, a suferit atat de multe schimbari incat, desi majoritatea tehnicilor Kempo pot fi gasite imprastiate printre sutele de sisteme de lupte chinezesti, in China nu exista un sistem unic care sa semene cu Kempo.

Cu cateva decenii in urma, Kempo era atat de cunoscut ca o arta eficienta de lupta in Japonia, incat multe stiluri japoneze care nu aveau nicio legatura cu Kempo, au sustinut ca arta lor a fost derivata din Kempo.
Pretentii similare au continuat pana in prezent, chiar daca nu a existat niciodata un maestru chinez de Kempo.
Este ridicol si faptul ca exista scoli coreene de arte martiale care pretind ca predau si Kempo, ca parte integrata a artei martiale Tae Kwon Do.
Acest stil Kempo nu trebuie confundat cu stilurile dezvoltate de studentii Kempo, care au continuat sa se antreneze cu Bruce Lee si si-au creat propriile stiluri de Kempo chinezesc.

"Nu poti sa iti impui o limita. Cu cat visezi mai mult, cu atat ajungi mai departe.."  -  Michael Phelps

Muay Thai sau Boxul thailandez

Daca v-ati gandit vreodata ca exista o arta martiala care sa implice doar coatele, genunchii, pumnii si picioarele, ati ghicit. Aceasta arta martiala este Muay Thai sau boxul thailandez. Cine a vizionat filmul "Bloodsport" cu Jean Claude van Damme, cu siguranta are idee cum se practica.
Muay Thai este cea mai veche forma de kickboxing si este ramura principala din care deriva celelalte forme de kickboxing si mai este numita "Arta celor opt membre", deoarece combatantii au intotdeauna opt metode diferite de lovire disponibile, inclusiv pumnii, coatele si loviturile de genunchi.

Cele opt lovituri au fost menite sa simuleze armele de razboi: pumni - sabii, coate - ciocane, lovituri - sulite, genunchi - pumnale ascutite. De asemenea, blocajele care folosesc antebratele au fost menite sa actioneze ca armuri.
Multi oameni nu realizeaza ca exista si o componenta semnificativa pentru Muay Thai, deoarece luptatorii "se strang", apucand si controland capul celuilalt luptator, permitandu-le sa dea mai multe lovituri fara obstacole si sa incerce sa-si invarta adversarul, dezechilibrandu-l si aruncandu-l la sol.
De regula, copiii din Thailanda incep sa se antreneze serios de la varsta de 6-8 ani, multi dintre copii si chiar adolescenti traind in sala in care se antreneaza.
Luptatorii si practicantii de Muay Thai sunt cunoscuti sub numele de "nak muay" in Thailanda, in timp ce luptatorii occidentali sunt adesea numiti "nak muay farang" sau "boxer strain". Cele mai faimoase stadioane sunt stadionul Lumpinee din Bangkok si stadionul Rajadamnem.
Desi inca se discuta pe tema privind nasterea artei martiale Muay Thai, probabil originile sunt din anul 1238, cand prima armata thailandeza ( denumita apoi Siam ) a fost formata in orasul nordic Sukhotai. Potrivit unei reconstructii istorice, au existat trei stiluri regionale principale, care au influentat modernul Muay Thai: Korat, Lopburi si Chaya.

Stilul Korat a constat intr-o garda joasa, dar foarte stabila, combinata cu lovituri grele si lovituri in combinatie de 2-3 lovituri. Lopburi era un stil bazat pe viteza si precizia combinatiilor de 4-5 lovituri. In comparatie cu stilul Korat, Lopburi era un stil cu garda inalta si mai putin stabil. Stilul Chaya include genunchiul, cotul, pumnul, miscarile laterale continue, pas inainte si inapoi.
Chiar daca numai cele trei stiluri sunt luate in considerare, putem vorbi de un al patrulea stil, Muay Pra Na Kom. Acest stil provine din fuziunea celor trei stiluri anterioare ( care au avut loc in epoca Rattanakosin , in timpul  aderarii capitalei, pe care astazi o stim ca Bangkok ).

Abia din anul 1925 s-au stabilit reguli, dupa categorii de greutate, numar de runde. Mae Mai Muay Thai a luat numele Muay Thai in perioada in care regatul Siam s-a schimbat de la monarhia absoluta la monarhia constitutionala, cu un sistem parlamentar, care a dus la nasterea Regatului Thailandei. In timpul celui de al doilea razboi mondial, Regatul Thailandei a fost denumit Siam, urmand ca pe data de 11 mai 1949 sa poarte denumirea permanenta de Thailanda.

Au durat zeci de ani ca arta martiala Muay Thai sa devina cunoscuta si practicata in tarile occidentale. Primul european care a descoperit aceasta arta martiala a fost un francez care avea un stil similar dar practicat cu haine speciale, numit Savate.
Incepand cu anul 2000, Muay Thai a inceput sa se raspandeasca in intreaga lume, datorita efortului economic al guvernului thailandez, care si-a vazut propriul sport national atacat de influenta puternica a fotbalului.
Formarea in Europa difera de cea din Thailanda atat in stilurile de formare, cat si in intensitate si in timp, adesea impuse de climatul foarte diferit. Trasatura principala a formarii europene este utilizarea pe scara larga a tehnicilor de perforare, datorita influentei Western Boxing.
Muay Thai este, cu siguranta, unul dintre cele mai complete si educative sporturi, de aceea acest sport a devenit foarte popular in tarile occidentale.