Ninja sunt o categorie aparte. Specializati in spionaj, in arta camuflarii avand cunostinte in diverse arte martiale, stapanind tehnici de creare a diverse otravuri si explozibili, ei ar putea fi intitulati cei mai complecsi razboinici.
Stapanirea armelor, in special cele care sunt folosite de luptatorii ninja, precum shuriken-urile, le permiteau acestor luptatori sa atace de la distanta, fara sa faca zgomot, orice inamic.
Timp de sute de ani, luptatorii ninja au inspirat frica in randul locuitorilor Japoniei medievale. Pana si samuraii aveau o oarecare teama, cu toate ca erau cunoscuti pentru curajul lor. Aceasta se datora faptului ca ninja nu luptau corect, ca majoritatea razboinicilor, ei fiind adeptii atacului surpriza, preferand sa surprinda inamicul fara ca acesta sa-si dea seama de unde vine atacul.
Se presupune ca luptatorii ninja au aparut dupa perioada cand calugarii taoisti au fost nevoiti sa se ascunda in munti. Acestia stapaneau tehnici de control a respiratiei, detineau cunostinte mistice si foloseau diverse decocturi de plante pentru a putea supravietui in conditii austere sau pentru a vindeca ranile.
Dupa o perioada de 30 de ani, in care budhismul a inflorit, sub stapanirea lui Shotoku ( printul regent al Japoniei ), diverse factiuni religioase au fost implicate in lupte sangeroase pentru putere. In acea perioada a aparut En-no-Gyoja, un calugar muntean, pe care japonezii il numeau yamabushi ( calugar razboinic ). Incercand sa restabileasca ordinea, En-no-Gyoja a sustinut o forma diferita de budhism, numita Shugendo.
Curtenii si seniorii bogati s-au temut ca En-no-Gyoja si adeptii lui vor castiga prea multa putere si au mobilizat o armata impotriva lor. Coplesiti numeric si macelariti cu sutele, luptatorii yamabushi s-au retras in Iga, provincia muntoasa de pe insula Honshu. Influentati de sistemele yoga indiene si de principiile tantrice tibetane, yamabushi au creat o metoda pentru concentrarea intregii vointe si energiei asupra unei actiuni in orice moment. Aceasta metoda se initia prin semne facute cu mainile, implicand miscari complicate din degete, numite kuji-in ( canalizarea energiei ).
Kuji-in a reprezentat fundamentul pentru cele cinci manifestari: pamantul, focul, vantul, apa si vidul. Aceste cinci pozitii ale mainilor au fost cele primordiale, din care au rezultat 81 de pozitii. Aceste pozitii acopereau practic toate situatiile in care se puteau gasi luptatorii ninja.
Calmandu-si mintea si adoptand o manevra kuji-in, ninja patrundeau intr-o stare de semitransa care le inducea modificari fiziologice in propriul corp, permitandu-le o concentrare maxima asupra oricarei probleme.
Intre anii 1192-1333, numita si "epoca de aur a ninjutsu", au avut loc o serie de tulburari si tot in aceeasi perioada a aparut shogunatul, o dictatura militara. In aceasta perioada tulbure, luptatorii ninja erau folositi, datorita capacitatilor lor speciale, de catre daimyo ( seniori ), pentru a scapa de oponenti. Datorita acestei perioade tulburi care le-a permis luptatorilor ninja sa actioneze, s-au dezvoltat nu mai putin de 70 de ryu ( scoli ), ce isi aveau sediul in provinciile Iga si Koga. Tot in aceeasi perioada, ninja mai erau cunoscuti si ca shinobi ( cel care se furiseaza ).
Fiecare clan in parte se caracteriza printr-un tip specific de spionaj si prin folosirea anumitor arme. Ca exemplu, clanul Koto folosea tehnica koppo-jutsu, specializata in frangerea oaselor, iar cei din clanul Fudo erau experti in aruncarea shuriken-urilor.
Incepand cu secolul XIV, organizatiile ninja se inmultisera, devenind adversari de temut. In momentul in care familia Ashikaga a preluat conducerea Japoniei, a urmat o perioada de haos, pe scena politica aparand celebrul general Oda Nobunaga, care avea o ura nestapanita fata de luptatorii ninja. Timp de cinci ani, Nobunaga a adus teroare, declarand razboi budhistilor, in special budhistilor Shingon, cunoscuti ca ninja.
Ca fapt istoric, mentionez anul 1571, cand Nobunaga a ordonat masacrul de pe muntele Hiei, unde o armata de 30.000 de soldati a ucis 100.000 de barbati, femei si copii. Armata lui Nobunaga era cea mai bine echipata si cea mai avansata din Japonia, in special datorita muschetelor europene aduse de negustorii oandezi si portughezi.
Probabil ura fata de luptatorii ninja i-a fost insuflata lui Nobunaga in perioada tineretii, cand in timpul unei expeditii de vanatoare in regiunea Iga, calul lui Nobunaga l-a azvarlit pe neasteptate la pamant, iar in acel moment, in linistea stranie a padurii, Nobunaga a fost cuprins de o frica stranie, fara un motiv anume, simtindu-se vulnerabil si la discretia luptatorilor ninja. Astfel, in anul 1581, Nobunaga s-a hotarat sa-i nimiceasca pe acesti luptatori, conducand personal o armata de peste 46.000 de luptatori si tragatori de elita, dotati cu muschete. Fiind coplesiti numeric, luptatorii din umbra care au mai supravietuit s-au afundat in munti, unde s-au regrupat, incepand un proces lent de instruire a noi luptatori. Cu toate acestea, apogeul puternicelor clanuri ninja trecuse.
Singura perioada cand luptatorii ninja au mai avut ocazia sa-si exercite serviciile, a fost cand generalul Tokugawa Ieyasu a apelat la ei sa-l ajute in timpul calatoriei prin Iga, abordandu-l pe Hanzo Hattori si cerandu-i acestuia ajutorul in innabusirea revoltelor.
In 1603, imparatul Japoniei l-a numit pe Ieyasu shogun la Edo. Au urmat apoi o serie de edicte cu efecte dramatice asupra Japoniei ce au dus la sfarsitul puterii ninja. Shogunatul Tokugawa a interzis accesul strainilor in tara, Japonia devenind izolata de restul lumii, iar pentru prima data, dupa multe secole, a fost restabilita ordinea civila si tara a fost unificata.
Aceasta pace a dus la sfarsitul epocii ninja, Hanzo Hattori si oamenii lui devenind garzile personale ale shogunului, iar unii dintre ei devenind gradinari, integrandu-se in randul comunitatii. Cativa luptatori ninja nu s-au putut integra si s-au refugiat in munti, alcatuind grupuri mici prin care arta lor a reusit sa supravietuiasca pana in ziua de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu